- buiác
- adj. m., pl. buiéci; f. sg. buiácã, pl. buiéce
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
buiác
Look at other dictionaries:
buiac — BUIÁC, Ă, buieci, ce, adj. (reg.) 1. Care trăieşte bine, răsfăţat. 2. Zburdalnic, nebunatic; nechibzuit. – Din sl. bujakŭ. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 buiác adj. m., pl. buiéci; f … Dicționar Român
buiestru — BUIÉSTRU, IÁSTRĂ, buieştri, iestre, s.m., s.n., adj. 1. s.n. Mers al calului sau al altor animale în timpul căruia paşii se fac cu picioarele din aceeaşi parte. 2. adj., s.m. Buiestraş. 3. adj. Nărăvaş; neastâmpărat, zburdalnic. – et. nec. Trimis … Dicționar Român
boaită — BOÁITĂ, boaite, s.f. (pop.) Vită (slabă). ♦ Termen de batjocură pentru oameni. – cf. magh. b o j t i vite cornute . Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 boáită s. f. (sil. boai ), pl. boáite Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
bui — BUÍ, buiesc, vb. IV. intranz. A da năvală, a năvăli, a se înghesui. – cf. scr. b u j a t i. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BUÍ vb. v. erupe, irupe, izbucni, năvăli, răbufni, ţâşni. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
buici — BUICÍ, buicesc, vb. IV. intranz. (reg.; despre plante şi vite) A se dezvolta, a creşte peste măsură (în dauna rodului). [pr.: bu i ci] – Din buiac. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
buimac — BUIMÁC, Ă, buimaci, ce, adj. Ameţit (de somn, de beţie, de frică etc.); zăpăcit, năuc; buimăcit, buimatic. – et. nec. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Buimac ≠ dezmeticit Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime BUIMÁC adj. 1 … Dicționar Român
îmbuiba — ÎMBUIBÁ, îmbúib, vb. I. refl. şi tranz. A mânca şi a bea (sau a da să mănânce şi să bea) peste măsură, a (se) ghiftui; a (se) îndopa. – et. nec. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎMBUIBÁ vb. 1. a (se) ghiftui, a (se) îndopa, (prin… … Dicționar Român
